Archive for Mai 2012

Două secole de la prima ocupare rusească a teritoriului Moldovei dintre Prut şi Nistru

Mai 20, 2012

Alexandru Herlea – Cuvânt de deschidere la conferinţa – dezbatere: „Bessarabie 1812 – 2012 de l’annexion à l’intégration européenne” organizată la Paris, pe 20 mai, de către Clubul Liberal „Moldova” în colaborare cu La Maison Roumaine la care au participat: Vasile Calmaţui, Matei Cazacu, Alexandru Herlea, Nicolae Trifon

 Îmi revine onoarea să deschid această reuniune de comemorare a tragicului eveniment de acum două secole: ocuparea de către Rusia ţaristă a teritoriului Moldovei dintre Prut şi Nistru. Pentru organizarea ei trebuie felicitat neobositul Vasile Calmaţui, animatorul Clubului Liberal al Moldovenilor din Paris. Ea se înscrie intr-un lung şir de manifestaţii desfăşurate cu acest prilej în România şi Republica Moldova şi are o semnificaţie deosebită prin locul unde se desfăşoară: Parisul. Să ne amintim de rolul pe care l-a jucat Franţa în sud-estul Europei de mai bine de două secole. Presiunile exercitate asupra Rusiei de către războaiele napoleoniene au făcut ca pretenţiile imperiului Ţarist să se reducă şi ca acesta să renunţe la aşezarea frontierei sale sud-vestice pe Dunăre, ocupând în întregime nu numai Moldova, ci şi Ţara Românească. La negocierile de pace din 1812, desfăşurate la Bucureşti între Rusia şi Turcia, aceasta din urmă, trădată de către propriul ei negociator, a cedat un teritoriu (denumit de acuma eronat Basarabia) pe care nu-l poseda. Franţa era mai degrabă de partea Turciei, cu toate că generali francezi ocupau poziţii importante în armata ţaristă; Alexandre-Louis Arnault de Longeron a fost implicat direct în negocierile de pace de la Bucureşti. În 1856, în urma războiului Crimeii, în care Franţa împreună cu Anglia s-a angajat în stoparea expansionismului rusesc, Moldova recuperează o parte a teritoriul pierdut (Cahul, Bolgrad şi Ismail), pe care îl va păstra până în 1878.

În a doua jumătate a secolului XIX, statul francez (Napoleon III) şi cunoscute personalităţi franceze (Edgar Quinet, Emile Olivier şi alţii) au susţinut revendicările Românilor care doreau să se unească intr-un singur stat. Franţa a sprijinit, de asemenea, unirea Basarabiei cu Ţara Mamă în 1918; misiunea militară franceză, condusă de către generalul Berthelot, a jucat un rol important în reorganizarea armatei române care, odată refăcută, a restabilit ordinea în regiune, ordine ameninţată de anarhia bolşevică. Între cele două războaie mondiale, când Moldova dintre Prut şi Nistru era parte integrantă a Regatului României, influenţa franceză, legăturile României cu Franţa au fost deosebit de importante. Odată cu implozia Uniunii Sovietice şi independenta Republicii Moldova relaţiile cu Franţa a acestei (de-acuma) ţări n-au făcut decât să se întărească şi să se dezvolte. Din 1995, Republica Moldova este membră a L’Organisation Internationale de la Francophonie – OIF. (more…)

Anunțuri