Romania are astazi, mai mult decat oricand, nevoie de abordari politice bazate pe principii crestin-democrate, abordari care, din nefericire, nu numai ca nu exista la noi in tara, dar au cunoscut un recul important pe plan european. In cadrul PPE crestin-democratia este de mult minoritara si continua sa piarda teren in favoarea unor solutii de dreapta, populisto-liberale, care ignora cu incapatanare crizele repetate si esecurile rasunatoare ale economiei si sistemului financiar actual. Crestin-democratia, datorita dimensiunii sociale a viziunii sale, a fost dintotdeauna considerata de catre fostii comunisti ca dusmanul cel mai periculos, iar liberalismul pur si dur a constituit si constituie pentru ei cadrul ideologic perfect care le permite sa jefuiasca avutia nationala si sa se imbogateasca fara limite. De altfel, in Romania nu exista astazi in Parlamentul tarii decat partide de dreapta, incepand cu PNL, PSD si PDL, toate unite in complotul de devalizare a avutiei nationale. Si in aceasta actiune sunt gata la orice, mergand pana la abandonarea nu numai a interesului national, dar si a demnitatii nationale. Trebuie subliniat ca PNT-ul nu a fost niciodata un partid de dreapta, el a fost de centru-stanga, apartinand intre cele doua razboaie Internationalei verzi (agrariene).
In lupta electorala care va avea loc anul viitor solutiile crestin-democrate au teoretic un numar foarte mare de sustinatori, fapt sesizat de catre T. Basescu care incearca diferite formule de captare a acestei sensibilitati politice. Formulele lui sunt evident partizane si interesul national impune celor care cred cu adevarat in valorile crestin-democrate sa nu cedeze diferitelor cantece de sirena. Astazi, mai mult decat oricand, trebuie sa ne pastram demnitatea ; este nevoie sa fim pe picioarele noastre si sa eliminam tentatiile acceptarii sau, mai grav, a cersirii unor asa-zise ajutoare. La fel cum este nevoie sa stim cine ne pot fi si in ce conditii parteneri. Daca este vorba de colegi din cadrul partidului exigentele si fermitatea trebuie respectate cu si mai multa rigoare ; exista persoane care nu pot fi acceptate in partid sub nici un pretext si, evident, cu atat mai putin in functii de conducere. Nu este vorba de ranchiune si resentimente, ci de prezervarea unui partid capabil sa-si transpuna in viata viziunea politica si sa-si pastreze credibilitatea.
Luand in considerare, cele de mai sus, apreciez ca CNC-ul din 5/11/2011 trebuie sa discute si, dupa caz, sa hotarasca definirea unei linii politice clare, atat din punct de vedere doctrinar, cat si din cel al strategiilor politice si al constructiei interne, astfel:
1). Trebuie sa devenim un partid cu adevarat crestin-democrat, profund atasat valorilor si viziunii sale economico-sociale (economie sociala de piata). PNTCD are, teoretic, vocatia sa ocupe o buna parte a zonei de centru-stanga in care se situeaza majoritatea poporului roman de astazi. Suntem si un partid taranesc si trebuie, in sfarsit, sa stim sa ne ocupam cu adevarat de problemele taranimii (40% din electorat).
2). Trebuie sa ne bazam numai pe fortele proprii si sa renuntam categoric la orice fel de compromisuri compromitatoare (care sunt si umilinte). Nimeni nu are vocatie, fie el din tara sau din strainatate, sa ne impuna atitudini sau sa arbitreze solutii in cadrul partidului nostru. Numai asa vom fi credibili si respectati.
3). Trebuie sa construim un partid care sa promoveze, atat competentele tehnice si profesionale, cat si valorile morale. Aceastei atitudini ii corespunde si corolarul ei : refuzul promovarii in functii de conducere sau a acceptarii ca membri de partid a infiltratilor si a celor iremediabil compromisi. Dupa 20 de ani de la recastigarea libertatii este imperios necesara definirea unei adevarate politici de resurse umane, bazata pe criterii obiective si concrete. Suspiciunile si acuzele neintemeiate produc efecte dezastruoase.
4). Trebuie sa stim sa gasim aliante si parteneri pe baza de respect reciproc si de angajament comun in apararea identitatii, intereselor si demnitatii nationale, in masura in care ei exista. Daca nu, sa mergem singuri.
Alexandru Herlea
noiembrie 9, 2011 la 3:22 pm |
Va citesc intotdeauna cu interes, de cele mai multe ori fiind de acord cu parerile dvs. Totusi, in contextul national si european, mi se pare exagerat sa ne declaram de stanga. Chiar si de centru-stanga. In trecut era altceva. Am putea spune ca nu noi ne-am deplasat spre dreapta, ci spectrul politic s-a mutat, astfel noi fiind de centru-centru dreapta. Dar este o discutie comparabila cu aceea despre sexul ingerilor, avand invedere ce se intampla in realitate cu partidul nostru, PNTCD.
noiembrie 11, 2011 la 9:33 am |
- Să înţeleg domnule Herlea că este nevoie de o basculare spre centru-stânga ? Întrebarea este retorica, doar punctez ideea, întrucât sunt perfect de acord cu ea. Clientul nostru(electoratul român), stăpânul nostru.
- Construcţia unui partid se face de leaderi credibili. (Re)construcţia este mult mai dificilă, întrucât un electorat înşelat, foarte greu îl mai (re)câştigi.
- Politica de resurse-umane la nivelul PNŢCD-ului a fost dezastruoasă. Adică nu a existat deloc.
- Politica nu trebuie făcută de diletanţi şi de oameni “care se pierd cu firea”. Vezi Pavelescu şi Ciorbea.
- Din păcate, politica se face doar cu bani. Iar oamenii cu bani, au interese personale deasupra intereselor de partid.
Aşa că …
noiembrie 12, 2011 la 4:35 pm |
PNTCD are nevoie de un management intern performant: democrat, etic, exigent, consecvent, cu decizii ce se sprijina pe principii, pe dezbateri si pe proceduri.
Atata timp cat partidul se conduce dupa metode comuniste in care toata activitatea membrilor se reduce la alegerea liderilor si la lipiri de afise electorale, si liderii iau decizi strategice sau de importanata majora fara sa poata fi contracarati de membrii obisnuiti, nu va putea sa aiba predictibilitate, respectabilitate si demnitate.
Un partid trebuie sa aiba in centrul managementului dezabterile problemelor interne si politice. Fara dezbateri nu este decat o “gasca” cum sunt si celelate pseudopartide.
ianuarie 11, 2012 la 8:47 am |
Domnule Herlea, parerea mea de privitoare de pe margine in ograda PNT este mai mult una de imagine, sa zicem; de acord cu ce spuneti mai sus, dar daca PNT vrea sa reajunga pe scena politica, unde sa aiba intr-adevar ceva de spus, trebuie sa se gindeasca serios la un aspect: taranimea din 2012 nu mai este taranimea din 1930, in consecinta, trebuie schimbata abordarea pentru ca realitatea sociala, culturala si politica, nu in ultima instanta, strategica, este alta; e vorba de realitati intersanjabile. Sa va dau un exemplu pe care il stapinesc: eu insami – sunt cercetator, dar lucrez si traiesc mai mult de jumatate din an la tzara (acolo ma izolez de lume pt a lucra in liniste); acolo am si pamint (putin) mostenit de la parinti, tot acolo am si Internet! Sunt eu taranca? ar trebui ca teoreticienii si analistii PNT sa se gindeasca serios la discursul si programul electoral! sa nu se gindeasca doar la cei cu virste cuprinse intre 60-80 de ani, care doar cu numele mai sunt tarani, ci la cei de la 60 in jos, care au de gind sa ramina in mediul rural; aici trebuie batut fierul: ce sanse au ei sa munceasca si sa traiasca din munca pamintului? cei cu un hectar de pamint – niciuna! asta e realitatea!